De aceea, am criticat-o si o voi mai critica cat pe lume vom trai eu si ea. Nu pot spune ca insomniile si necazurile care ma chinuiesc sunt provocate de dragostea mea (vai, neimpartasita!) fata de cei trei mandri ciobanei ai Moldovei postsovietice - Lupu, Filat si Ghimpu. Aceasta insa nu inseamna ca as fi gata sa schimb AIE pe PCRM, iar pe cei trei - pe altii trei, cum ar fi, de-o pilda (foaie verde si-un... balon), Vova, Iura si Dodon! Parerea mea: nu exista inca o structura politica mai odioasa decat PCRM (dupa care vin „partidele” lui Selin si Dodon). De aceea, Alianta trebuie pastrata. Pastrata in forma ei bruta, originara, initiala. Explic ce am in vedere si in minte. Cine are ochi de vazut si minte sa inteleaga vede si intelege ca, de facto, Igor Dodon a devenit cel de-al patrulea membru al AIE-2 conduse azi de Lupu, Filat, Ghimpu si... Dodon. Ciudata metamorfoza: azi cele mai... anticomuniste forte din RM s-au aruncat haiduceste impotriva Aliantei si impotriva lui Ghimpu. Unii urla in strada „Jos Aliansul!”, altii - prin studiourile TV. Un lucru azi zguduie Moldova de la Naslavcea la Bucuresti: de ce Ghimpu nu vrea sa voteze un presedinte propus de Dodon?

O mica abatere lirica istorica: comunistii au domnit peste opt ani de zile, nu tin insa minte ca macar o data cineva din interiorul lor, la televiziunea lor, sa critice guvernarea (comunista)... Astazi, o ceata pestrita de asa-zisi analisti din asa-zisa presa a lui Filat, fel de fel de boschetari mediatici, unii culesi din presa de partid si literatura sovietica de partid, critica de zor Alianta, dar... selectiv. Lor le ajuta bandele bolsevizate care terorizeaza capitala, care intra cu zurba in institutiile statului, iar liderii AIE, ca preotii din Constantinopolul asediat de turci, discuta despre sexul ingerilor… Vladimir Ilici Lenin avea o vorba desteapta: o revolutie nu valoreaza nicio ceapa degerata, daca nu se poate apara. Alianta nu se poate apara. Mie mi se pare ca nici nu vrea sa se apere. Ajunsi aici, eu zic: daca sunt pus in situatia sa aleg intre Dodon si anticipate, eu aleg anticipatele.

O nedumerire in context: de ce suntem atat de convinsi ca anticipatele nu vor schimba configuratia politica a Parlamentului sau, schimband-o, ii vor aduce la putere pe comunisti? Si eu credeam candva asa. Dar situatia s-a schimbat un pic: dupa reaparitia fantomei lui Iuda umbland haimana prin Chisinau alaturi de comunisti, moldovenii si-au mai revenit si nu ard de dorul de a-i readuce la putere pe dezaxatii politici ai lui Vorosca. Nu o data practica a batut gramatica, adica rezultatele alegerilor au rasturnat previziunile sondajelor si analistilor.

Azi se poate intampla un lucru care s-a mai intamplat pe 4 aprilie 2005: voturile electoratului democratic si antieuropean par sa nu mai conteze si ele vor fi convertite la casa moldoveneasca de schimb politic valutar pe un presedinte drag inimii (rosii) a lui Dodon. Aceasta perspectiva e sugerata de „analisti” anticomunisti, in capsoarele carora s-a proFilat zilele astea urmatorul gand: de ce sa-l pomenim de rau pe Dodon, odata ce avem nevoie, ca de aer, de voturile lui... Chiar avem nevoie?!. Si aici, inca o mica abatere lirica folclorica. Un flacau dintr-un cantec popular, nimerit intr-o situatie oarecum similara, spunea urmatoarele despre iubita sa: „Decat s-o iubeasca altul, mai bine sa arda satul”. In cazul nostru eu ma intreb: dar de ce... sa-i dam Moldova lui Dodon?! Eu nu cred ca, daca nu i-o dam, va arde satul! Sunt convins ca nu va arde. Vor arde doar Dodon si amicul lui din spate. Prietenii mei stiu la cine ma refer.