Recent, fractiunea PCRM a adoptat o declaratie prin care „condamna vehement” o serie de hotarari ale Curtii Constitutionale si cere demisia unor judecatori ai Curtii.

Ce s-a intamplat, de ce comunistii sunt infuriati pe Curtea Constitutionala?

Nu voi comenta aceste acuzatii, deoarece Curtea Constitutionala (CC) a reactionat deja printr-un comunicat de presa din 19 ianuarie, respingandu-le ca fiind nejustificate, cu prezentarea tuturor argumentelor de rigoare. In acelasi timp, avand in vedere ca atacurile la adresa judecatorilor constitutionali continua, consider absolut necesar de a elucida anumite fapte, care vorbesc de la sine.

Pentru inceput, as vrea sa atrag atentia asupra faptului ca, din momentul accederii la putere, PCRM a manifestat mereu o „atentie deosebita” fata de CC, cu exceptia perioadei in care la conducerea institutiei s-a aflat dl D. Pulbere. Unele manifestari de nemultumire fata de activitatea CC din partea PCRM au devenit din nou vizibile odata cu schimbarea guvernarii, amploarea lor crescand dupa pierderea de catre PCRM a majoritatii parlamentare (a se vedea TIMPUL din 17 februarie 2010). De-a lungul timpului, aceste atacuri au oscilat intre fel de fel de acuzatii nejustificate pana la propunerea de a oferi Parlamentului dreptul de a... anula orice hotarare a CC. Mai mult decat atat, s-a ajuns chiar la condamnarea activitatii CC printr-o Hotarare a Parlamentului, care, indiscutabil, va intra in istorie ca fiind un atac direct la independenta Curtii.

Atacurile PCRM in adresa Curtii au reinceput dupa demiterea dlui D. Pulbere. In calitate de judecator cu experienta de o viata, as ruga pe cei interesati sa fie analizate care acte ale Curtii nu plac peceremistilor si de ce ii deranjeaza atat de mult. Din vastul „rechizitoriu” se poate lesne deduce ca, in mod principal, este vorba de hotararile care vizeaza anumite probleme cu caracter politic. Ma voi opri mai in detalii asupra uneia din actiunile invocate de contestatari.

Potrivit declaratiei fractiunii PCRM, „CC a admis o ingerinta de neperceput in hotararea Curtii din 20 septembrie 2011, deja publicata in Monitorul Oficial, excluzand din textul motivat fraza, potrivit carei Presedintele tarii nu poate sa evite dizolvarea Parlamentului pe motiv ca nu a avut loc procesul de alegere a sefului statului”. Aceeasi acuzatie a fost reluata recent in cadrul unor emisiuni televizate de reprezentantii PCRM. Atrag atentia asupra faptului ca pe mine personal ma vizeaza mai putin textul hotararii din 20 septembrie 2011, deoarece, nefiind categoric de acord cu solutia adoptata de colegii judecatori, am expus opinie separata. Totodata nu pot ramane indiferent fata de acuzatiile nejustificate si extrem de grave asupra judecatorilor constitutionali si asupra unicei autoritati de jurisdictie constitutionala.

In acest sens, reamintesc ca hotararea mentionata a fost adoptata de judecatori la 20 septembrie 2011, iar dl D. Pulbere a fost destituit din functia de Presedinte al CC abia la 28 septembrie 2011. Astfel, anume dl D. Pulbere, care a fost judecatorul-raportor in acest dosar, in calitate de Presedinte al Curtii a si semnat textul hotararii care a fost publicat in Monitorul Oficial. Luand cunostinta de continutul textului publicat in Monitorul Oficial, judecatorii constitutionali au observat existenta unor divergente esentiale fata de textul votat in camera de consiliu. Este firesc ca judecatorii au incercat sa obtina o explicatie de la dl D. Pulbere despre ce e vorba – despre o greseala sau un abuz?

Pe fundalul comportamentului dlui D. Pulbere, expus in hotararea de destituire, care contine patru motive pentru exprimarea neincrederii si in contextul in care fraza contestata a aparut in continutul hotararii abia dupa scandalul declansat in jurul declaratiilor lui D. Pulbere despre uzurparea puterii de catre Parlament dupa data de 28 septembrie 2011, ar fi poate cel mai simplu de afirmat ca a fost vorba de o actiune intentionata si, prin urmare, de un abuz. In justitie insa, de la banuieli pana la confirmarea faptelor e cale lunga. Fruntasii doctrinelor de drept m-au invatat inca de pe bancile facultatilor ca, pentru a confirma ceva, trebuie sa primim raspuns la sapte intrebari: ce fapta a fost comisa, unde, cand, cine, cum (in ce mod), cu ajutorul cui si in ce scop? Deoarece judecatorii nu sunt agenti constatatori ai faptelor (actiunilor) nelegitime, colegii judecatori s-au limitat doar la recunoasterea unei „greseli redactionale” care, potrivit articolului 73 din Codul Jurisdictiei Constitutionale, poate fi corectata fara revizuirea hotararii. Mentionez ca hotararea de rectificare a „greselii” dlui D. Pulbere a fost votata de catre toti judecatorii, inclusiv de catre dl D. Pulbere.

Raman insa pe constiinta dlui D. Pulbere actiunile pe care le-a savarsit in calitatea sa de Presedinte al CC... Ce a comis: greseala sau abuz? Ar fi bine sa le dea un raspuns celor care ataca astazi Curtea. De altfel, anume aceasta „greseala redactionala” a si fost motivul principal pentru modificarea practicii CC de a amana pronuntarea hotararilor, care deja are loc numai odata cu publicarea motivarii hotararii, or, intr-o hotarare nu conteaza numai dispozitivul, ci si concluziile Curtii.

In acelasi context, ma intreb si va intreb: de ce PCRM-istii nu au cerut si demisia dlui D. Pulbere, care a participat la adoptarea a trei din cele patru hotarari contestate de PCRM-isti? Si de ce nu au observat in textul deciziei ca este vorba de reparatia unei greseli, si nu de o revizuire?

Victor Puscas,
judecator la Curtea Constitutionala,
doctor in drept