Tin sa revin acum la aceasta interogatie nelinistitoare printr-o afirmatie raspicata: eu nu cred ca tinerii scriitori ii resping in bloc pe scriitorii in varsta. Daca esti tanar poet asta nu inseamna ca automat esti pornit contra tuturor poetilor trecuti de saizeci sau de saptezeci de ani. Cum nu cred ca batranii scriitori ii urasc in par pe toti scriitorii tineri. Mai degraba inclin sa cred ca sunt unii tineri scriitori care refuza sa se alinieze pozitiilor unor scriitori batrani, precum sunt si unii scriitori cu parul viscolit care nu accepta felul cum scriu unii tineri autori. Dar e negru pe alb ca un criteriu de diferentiere intre scriitori nu e neaparat varsta, dar orientarile lor estetice. Eu ma simt cu mult mai apropiat de felul cum scriu si gandesc Vladimir Besleaga, Arcadie Suceveanu, Andrei Burac, Mihai Cimpoi, Alexe Rau, Nicolae Rusu, Aureliu Busuioc, Eugen Lungu decat de unii dintre colegii mei de generatie. Cu toate ca practic un alt tip de literatura, nu mi-e frica sa declar ca Leonida Lari sau Nicolae Dabija sunt niste poeti foarte importanti in primele lor trei volume. Imi place foarte tare poezia maritala a lui Grigore Vieru, ca si poeziile sale unde vorbeste despre poezie sau despre conditia si statutul sau de poet. In primele lor carti, Leonida Lari si Nicolae Dabija sunt niste poeti neomodernisti foarte interesanti. Chiar si daca Leonida Lari sau Grigore Vieru au gresit apropiindu-se de Corneliu Vadim Tudor, nu pot sa nu recunosc rolul lor foarte important pe care l-au avut in consolidarea miscarii antisovietice. Da, e adevarat ca am alte viziuni politice decat Viorel Mihail, dar asta nu ma poate incurca sa afirm deschis ca imi place proza sa si ca il consider un prozator foarte important, cum imi place foarte tare si poezia lui Vsevolod Ciornei, in pofida diferentelor de viziuni publicistice dintre noi. Nuantele conteaza foarte mult, iar cei care le sacrifica nu urmaresc nimic altceva decat sa inventeze un razboi fals, pentru a putea, ulterior, profita de pe urma lui.

Datorita acestor scriitori, in societate mai exista si acum prejudecata ca scriitorii batranii le-ar reprosa tinerilor scriitori ca sunt antinationali si pornografici, iar tinerii scriitori i-ar acuza ca sunt samanatoristi si defazati.

Da, sunt destui reprezentanti si intr-o tabara si in alta care intretin aceasta prejudecata, dar nu toti gandesc asa. Unde mai pui ca aceasta idee este si falsa, pentru ca foarte multi dintre tinerii scriitori de azi pe vremea Uniunii Sovietice erau printre cei mai activi membri ai Cenaclului „Mateevici”. Tot asa cum nu toti scriitorii in varsta sunt retardati. Multi dintre ei au o valoare certa.

Si atunci, de ce oare mai exista aceasta impresie in societate? Pentru ca, asa cum am spus mai la deal, exista o mana de scriitori si dintr-o tabara si din alta carora le convine ca lumea sa creada ca intre generatii s-a cascat o prapastie estetica si politica de netrecut, fiindca, numai in felul acesta, li se deschid mai usor usile celor care au bani si putere. Nu numai culturala.