Zece evenimente internationale care au schimbat fata lumii in 2008

Anul 2008 a fost unul care a marcat poate cele mai mari schimbari politice si economice in lumea ultimelor decenii. Ziarul Gandul face o scurta trecere in revista a anului international 2008.

Criza de pe Wall Street si declinul economiei mondiale

Prabusirea Bursei de la New York, inceputa la 15 septembrie si precedata de falimentul bancii Lehman Brothers si salvarea firmei de asigurari AIG de catre Trezoreria SUA a marcat inceputul uneia dintre cele mai grave crize ale economiei mondiale, poate cea mai serioasa din 1929 incoace.

Criza imobiliara din SUA, declansata inca din 2007 – si generata de faptul ca prea multe credite au fost acordate unor debitori insolvabili, dar si ca ulterior, pe baza ipotecilor respective au fost creat complexe instrumente financiare valorificate pe burse – a fost doar unul dintre factorii care au dus la prabusirea burselor. Lacomia investitorilor si falimentul politicilor neoliberale, ghidate de principiul „piata se regleaza singura, fara interventia statului” au fost alte cauze.

Stabilitatea sistemului financiar din SUA a fost salvata de cele 700 miliarde acordate de Congres Trezoreriei pentru recapitalizarea institutiilor de credit aflate in dificultate. Si in Europa, guvernele au alocat peste o mie de miliarde euro in acelasi scop, dar in niciun stat creditarea nu a fost reluata la un nivel care sa asigure fluenta fluxurilor economice. Fara lichiditati, companii din toata lumea au inceput sa-si restranga activitatea, sute de mii de oameni au intrat in somaj, in timp ce viitorul anumitor industrii (precum constructia de automobile din SUA, sectorul imobiliar din Marea Britanie, extractia de materii prime din Rusia sau manufacturarea bunurilor de larg consum ieftine din China etc) se anunta foarte sumbru. (B.M.)

Al 44-lea presedinte al SUA, afroamericanul Barack Obama

„Schimbarea a venit in America”, le-a promis Barack Obama concetatenilor sai, la 5 noiembrie, dupa ce, cu o zi inainte, acestia votasera covarsitor in favoarea sa in alegerile prezidentiale. Cu 53% din voturile alegatorilor, respectiv 365 de electori (contra 173, ai rivalului republican John McCain), Obama a devenit al 44-lea presedinte ales al SUA, propulsat de un val de simpatie care a depasit granitele Americii.

Inca din vara, daca ar fi fost votat de europeni, acestia i-ar fi acordat 80% din voturi si toti aliatii SUA spera ca „schimbarea” promisa de el va insemna, in primul rand, retragerea trupelor din Irak si renuntarea la interventiile unilaterale in politica mondiala care au marcat cele doua mandate ale lui George W. Bush.

Odata cu declansarea crizei economice, de presedintia lui Obama se leaga si sperantele ca efectele acesteia ar putea fi atenuate. Promisiunea lui ca „va crea sau va pastra”, pana in 2011, 2,5 milioane de locuri de munca se arata cea mai mai importanta pentru milioane de americani, dar si cetateni ai altor state, in care relansarea economica depinde de „semnalele de insanatosire” a celei mai puternice economii a lumii. (B.M.)

Olimpiada de la Beijing, un succes al Chinei comuniste

Jocurile Olimpice (JO) de la Beijing stabilisera inca dinainte de ceremonia de deschidere, din 8 august, recordul pentru cel mai scump asemenea eveniment din istorie. Beijingul a cheltuit 42 miliarde dolari, pentru a impresiona lumea intreaga cu progresul economic si stabilitatea sociala a Chinei comuniste.

Desi, pana in ultima clipa, au existat ingrijorari ca JO ar putea fi marcate de tulburari generate de sportivi care isi vor manifesta sustinerea pentru independenta Tibetului, niciun astfel de incident major nu a fost inregistrat. Nici cealalta temere ca, din pricina poluarii, unele probe sportive ar putea fi compromise, nu s-a dovedit reala, caci toate cele 302 de competitii, pentru 28 de discipline, s-au desfasurat fara probleme.

JO de la Beijing au prilejuit stabilirea de 43 noi recorduri mondiale, 132 noi recorduri olimpice si un record pentru cel mai mare numar de state care au luat medalii (87), dintre care cele mai multe au fost ale tarii-gazda. Mai mult, niciodata in istorie JO nu au mai fost vizionate de 4,7 miliarde telespectatori. (B.M.)

Cutremurul din Sichuan a curmat vietile a 69.000 chinezi

La 12 mai, China avea sa fie lovita de un cutremur de 8 grade pe scara Richter, care a lasat in urma peste 69.200 de morti in provincia Sichuan. Zeci de mii de case, intreprinderi, cladiri publice, scoli si drumuri, dar si nenumarate relee pentru telefonia mobila au fost distruse, astfel ca informatiile din zonele afectate au razbatut cu intarziere in primele ore, inainte ca mass media mondiale sa-si indrepte atentia catre provincia chineza pentru urmatoarele doua saptamani.

Totusi, Armata Populara chineza s-a mobilizat rapid pentru inlaturarea efectelor seismului, iar la 9-10 zile inca mai erau scosi supravietuitori de sub daramaturi. Aproape 380.000 de oameni au avut nevoie de ingrijiri medicale si 4,8 milioane au ramas fara locuinte.

Cutremurul din Sichuan a provocat cele mai multe victime dupa un alt seism chinez din 1976, in urma caruia au murit 240.000 oameni. Intr-un clasament al celor mai distrugatoare cutremure din istorie, seismul din 12 mai 2008 ocupa locul al 19-lea. Efortul de reconstructie va necesita investitii de peste o mie de miliarde yuani (146,5 miliarde dolari), esalonate pentru urmatorii trei ani. (B.M.)

Summitul NATO – vizibilitate internationala pentru Romania

Tot in 2008, timp de cateva zile, atentia lumii s-a concentrat asupra Bucurestilor, unde a fost tinut summitul NATO. Evenimentul, la care au participat toti liderii importanti ai lumii – de la presedintele SUA, George W. Bush si pana la liderul rus de atunci, Vladimir Putin si lideri europeni precum Angela Merkel sau Nicolas Sarkozy a fost unul al tensiunilor pana in ultima secunda. Summitul de la Bucuresti a adus schimbari importante pentru numeroase tari: Croatia si Albania au devenit membre cu drepturi depline ale Organizatiei Atlanticului de Nord. Macedonia nu a avut acelasi noroc – Grecia si-a folosit dreptul de veto pentru a impiedica micuta natiune sa intre in organizatie. Motivul de disputa – chiar numele tarii, pe care Grecia il considera parte a patrimoniului sau.

Summitul a fost un motiv de dezamagire inca si mai mare pentru Georgia si Ucraina. Desi au sperat pana in ultima secunda ca vor face primul pas in vederea aderarii – acordarea MAP (foaia de parcurs), opozitia dura a Moscovei a convins si Germania si Franta sa isi exprime opozitia. Presedintele de atunci al Federatiei Ruse, Vladimir Putin, a fost probabil singurul care a plecat multumit de la reuniune – nu inainte de a face amenintari dure referitoare la instalarea scutului american antiracheta in Europa centrala si de a promite ca in cazul eventualei aderari a Ucrainei la NATO, va „dezmembra” tara.

Ca gazda a summitului, presedintele Traian Basescu a avut ocazia sa aiba intalniri bilaterale atat cu presedintele George W. Bush (la Neptun), cat si cu liderul de la Kremlin, care i-a promis ca il va invita la Moscova. Promisiunea nu a fost inca onorata. (E.F.)

Conflictul dintre Rusia si Georgia reaprinde scanteia in Caucaz

Chiar in momentul in care toti ochii erau indreptati spre China, unde incepuse Olimpiada, Rusia si fostul sau satelit, Georgia, au declansat conflictul armat. Motivul declansarii ostilitatilor a fost, pentru Rusia, atacarea, de catre armata georgiana, a populatiei din Osetia de Sud (care, alaturi de Abhazia, a manifestat dintotdeauna tendinte separatiste, fiind semi-autonome). Rusia a ripostat trimitand tancuri si trupe in Osetia de Sud si efectuand raiduri aeriene asupra Georgiei. Rusia a reusit sa forteze trupele georgiene sa se retraga. Ulterior, tancurile rusesti au patruns pana adanc in teritoriul georgian, chiar pana in apropiere de capitala Tblisi, ocupand si porturile Poti si Gori. Focul deschis a durat cinci zile. Acordul de incetare a focului a fost semnat pe 15 august in Georgia si pe 16 august in Rusia, cu ajutorul medierii presedintelui Nicolas Sarkozy.

Cele doua parti au semnat insa, aparent, doua documente diferite, ceea ce a condus la amanarea retragerii trupelor rusesti.

Insa tensiunile nu au luat sfarsit odata cu incetarea focului: ambele regiuni separatiste si-au proclamat independenta si au fost recunoscute imediat de Moscova (pe 26 august), care a invocat precedentul Kosovo si faptul ca natiunile au dreptul la autodeterminare. In plus, zona a fost intens militarizata de Rusia, care a promis, prin vocea sefului diplomatiei (Serghei Lavrov) ca fortele militare rusesti vor ramane „pentru inca mult timp” in Abhazia si Osetia de Sud. (E.F.)

Dmitri Medvedev – inlocuitorul la presedintie pentru patru ani al lui Vladimir Putin

Alegerile prezidentiale din martie 2008 din Rusia nu au produs lumii nicio surpriza. Candidatul desemnat de Vladimir Putin pentru a-i fi succesor, Dmitri Medvedev, a castigat detasat alegerile, obtinand aproape 70% dintre voturi. Medvedev a fost seful de cabinet al lui Vladimir Putin si de asemenea membru al consiliului direct al celei mai importante companii rusesti – Gazprom. Ulterior, a fost propulsat de Putin in functia de vicepremier adjunct.

Din mai, cand a fost investit si pana in prezent, Dmitri Medvedev a dat dovada de o loialitate deplina fata de fostul presedinte si actualul premier Vladimir Putin (si provine, ca si acesta, din Sankt Petersburg). Pe plan international, a respectat si a continuat politicile lui Vladimir Putin. De altfel, Vladimir Putin, premier numit de Medvedev, a fost cel care a anuntat declansarea ofensivei in Georgia (si abia apoi confirmata de Medvedev), demonstrand astfel cine ia intr-adevar deciziile la Kremlin. Cei doi nu au avut declaratii in contradictoriu si recent, presedintele Medvedev a semnat legea care prelungeste mandatul prezidential la sase ani. Masura a fost initiata din umbra de Vladimir Putin, care ar putea reveni la putere dupa incheierea mandatului lui Medvedev. Constitutia Rusiei nu ii permitea un al treilea mandat consecutiv, dar ii permite un alt mandat, dupa o pauza de patru ani. (E.F.)

Israelul declanseaza cel mai dur atac asupra Fisiei Gaza

270 de oameni au murit intr-o singura zi – pe 27 decembrie, zi botezata „sambata neagra” – cand Israelul a declansat ofensiva asupra Fasiei Gaza, teritoriu extrem de aglomerat, cu o populatie de peste 1,5 milioane de locuitori. Raidurile aeriene ce au produs moartea a cel putin 365 de oameni pana acum au venit la aproximativ o saptamana dupa ce acordul de sase luni de incetare a focului dintre Israel si militantii Hamas luase sfarsit si nu a fost reinnoit. Intre timp, au avut loc nenumarate atacuri cu rachete Qassam lansate de militantii palestinieni catre teritoriul israelian. Dupa patr zile de raiduri aeriene, Israelul a promis ca aceasta nu este decat o prima etapa si ca ofensiva va dura pana cand radicalii din Hamas vor fi scosi de la guvernare din Fasia Gaza. Rachetele lansate de avioanele israeliene erau menite sa distruga tinte ale fundamentalistilor militanti Hamas, ce au reusit sa obtina, in urma cu 18 luni, controlul asupra Fasiei Gaza, relateaza The Times. Una dintre tintele bombardate a fost si biroul premierului palestinian Ismail Haniyeh.

Desi au lovit cateva sute din aceste obiective, (baze de lansare a atacurilor, depozite de armament) rachetele au luat si viata multor copii care se intorceau de la scoala si a unor politisti care depuneau juramantul si chiar a sefului politiei din Gaza.

Imediat dupa atacurile aeriene, proteste masive au izbucnit in toata lumea araba, dar si in capitale europene.

Comunitatea internationala este, ca de fiecare data, lipsita si de consens si de mijloacele de a opri varsarea de sange. La Consiliul de Securitatea al ONU s-a adoptat rezolutia devenita deja traditie in cazul conflictului israeliano-palestinian: indemnul catre ambele parti de a opri focul. Totusi, documentul nu a mentionat nominal nici Israelul si nici miscarea islamista Hamas.

Reactia administratiei SUA, aflata la sfarsit de mandat, a fost cea mai dura pe plan international. Secretarul de stat american Condoleezza Rice a acuzat Hamas ca a incalcat armistitiul cu Israelul si ca acesta are dreptul sa se apere. Conflictul este inca in plina desfasurare. (E.F.)

Kosovo- „Ce atata istorie?”

„E timpul ca Serbia sa isi vada de drum si sa accepte ca acest Kosovo nu le mai apartine. In definitiv, vorbim despre ceva ce s-a intamplat in anul 1389!”. Aceasta a fost declaratia transanta a fostului secretar de stat american, Condoleezza Rice, dupa numai cateva zile de la auto-proclamata independenta a provinciei sarbesti Kosovo. „Leaganul civilizatiei sarbesti” devenea la 17 februarie 2008 un stat independent (sustinut de SUA, dar si de o mare parte din tarile Uniunii Europene), sub ochii neputinciosi ai Belgradului. Sprijinul neconditionat al Moscovei pentru protestele oficiale ale Serbiei s-a dovedit inutil in fata independentei kosovare supravegheata de Washington si gestionata cu atentie de Bruxelles.

La 15 iunie, Kosovo prezenta lumii propria Constitutie (inspirata si atent modificata tot de americani), propriul drapel si imn, in timp ce Belgradul era prea macinat de conflictele interne. „Trocul” impus Serbiei de europeni a venit, in mod natural, dupa „cartoful fierbinte” al independentei provinciei: perspective de aderare la UE (ce presupune facilitati financiare si admnistrative mai ales pentru tinerii sarbi), in schimbul aplanarii conflictului pe tema autoproclamatului stat kosovar. Astfel, 6,7 de milioane de sarbi, cu drept de vot, au asistat la o parada a politicienilor care s-au confruntat in anticipatele din 11 mai, in timpul carora pastrarea Kosovo a fost contrabalansata de europeni cu promisiuni financiare. Si sarbii au ales apropierea de Europa, chiar daca Kosovo va ramane pentru inca mult timp o problema fara rezolvare pentru cei 120.000 de etnici sarbi care traiesc printre albanezii kosovari. (M.T.)

„Nu-ul” irlandez- Un stat mic darama Europa mare

Tratatul de la Lisabona a fost, in 2008, piatra de incercare a constructiei europene. Prin referendumul organizat la 12 iunie, Irlanda a provocat o unda de soc la nivel comunitar, dupa ce a respins documentul cu 53%.

Ca si in 2001, cand tot irlandezii aproape ca au semnat „certificatul de deces” si al Tratatului de la Nisa, pe care l-au respins, pentru ca apoi sa-l adopte, un an mai tarziu, la un al doilea referendum, Dublinul a provocat marea supriza a anului. Adoptarea tratatului, care ar trebui sa reformeze Europa pentru a o modela pe modelul celor 27 de state membre, a esuat din cauza incertitudinilor cu privire la interventia Uniunii in privinta neutralitatii militare a Dublinului, in problema avortului, autonomiei fiscale si mentinerii comisarului irlandez la Bruxelles, care risca sa dispara din 2014. Europa nu este insa pregatita sa lase sa moara si acest document si asa greu obtinut, dupa sicanele polonezilor. Prin urmare, la Consiliul European din 11-12 decembrie, Dublinul a primit garantii in toate aceste subiecte.

In aceste conditii, premierul Brian Cowen a anuntat ca Irlanda va face la randul sau un pas, Guvernul fiind dispus sa repete referendumul pana la sfarsitul lunii noiembrie in 2009. Astfel, Europa va intra in 2009 cu aceeasi provocare enorma restanta, dublata de o presedintie a Consiliului European ceha eurosceptica. (M.T.)